A.P.D.A.S. Asociatia Proprietarilor Deposedati Abuziv de Stat
Home
Despre noi
Referinte
Contact
Noutati

 

 

SITE ADMINISTRAT DE avocat RADU ARSENI                       ( tel.: +40722375226)

 

Noutati

Sunt o suita de idei care ar putea sta la baza modificarii legii, altfel decat propunerile guvernantilor. Desigur totul este perfectabil intr-o formula constructiva.

EXPUNERE DE MOTIVE privind initierea unui PROIECT DE LEGE PRIVIND URGENTAREA PROCEDURILOR DE RESTITUIRE A IMOBILELOR NATIONALIZATE

Urmare a procedurii pilot Atanasiu si altii vs Romania prin care statului roman i se face recomandarea sa adopte masuri legislative prin care sa se urgenteze restituirea imobilelor nationalizate precum si a situatiei de fapt evidenta de nesolutionare nici dupa 23 de ani de la inlaturarea regimului communist a problemei imobilelor nationalizate aducem urmatoarele argumente in sprijinul modificarii cadrului juridic actual care va avea drept finalitate accelerarea procedurii de restituire a acestor imobile.

Se impune simplificarea procedurii administrative de solutionare a dosarelor formate urmare a cererilor de restituire a imobilelor nationalizate.

Aceasta simplificare se poate realiza prin eliminarea ANRP din schema procedurilor de restituire.

Avantajele eliminarii ANRP din schema procedurilor de restituire sunt urmatoarele:

1.se castiga timpul care s-ar pierde cu reanalizarea dosarelor de catre aceasta institutie si care a marit finalizarea solutionarii dosarelor cu o medie de 5 ani.

2.se elimina aglomerarea dosarelor la o singura institutie cu efecte negative in durata de analizare si solutionare a acestora.

3.se face economie la bugetul de stat prin eliminarea costurilor cu functionarea unei astfel de institutii

4.se elimina prezumtia de coruptie ce planeaza asupra acestei institutii prin faptul ca dosarele raman solutionate de unitatile detinatoare si nu mai necesita o supervizare a acestei institutii.

5.se elimina suprapunerea cu controlul judecatoresc asupra deciziilor pronuntate de unitatile detinatoare.

6.scopul existentei acestei institutii a fost atins, actiunile la Fondul Proprietatea fiind epuizate.

7.se elimina controlul politic centralizat, creindu-se o descentralizare a solutionarii dosarelor.

Proiectul nostru instituie o procedura simplificata de solutionare a cererilor de restituire, singurul control a deciziilor finale de restituire sau de respingere fiind cel al instantelor judecatoresti, initiat fie de institutii abilitate fie de persoana indreptatita.

Termenele defipte de acest proiect sunt clare si nu sunt de decadere, singurele care pot aprecia asupra drepturilor si intinderii lor fiind in final instantele de judecata.

Etapele solutionarii sunt doua:

1.Etapa administrativa, ce urmeaza a se epuiza in maxim 48 de luni, in functie de aglomerarea unitatilor detinatoare.

Evaluarea imobilelor nationalizare, in situatia in care nu mai este posibila restituirea in natura, se face la nivelul unitatii detinatoare, pe baza unor grile de evaluare asemanatoare grilelor notariale si care constituie anexa prezentei legi.

2.Etapa judecatoreasca care poate fi initiata atat de persoana indreptatita cat si de institutiile abilitate.

Institutiile abilitate de control sunt Ministerul de Finante in situatia in care se impune restituirea contravalorii imobilului si Prefectura in raza careia isi desfasoara activitatea unitatea administrativ teritoriala detinatoare sau Ministerul de resort in cazul in care unitatea detinatoare este o societate comerciala cu capital de stat in situatia restituirii in natura.

Competenta este a instantelor de judecata stabilite potrivit Legilor Speciale in baza carora s-au formulat cererile.

Termenul de exercitare a controlului judecatoresc de catre institutiile abilitate va fi exercitat, daca este cazul, in 30 de zile de la comunicarea deciziei unitatii detinatoare, instituindu-se o echitate cu termenul prevazut pentru persoana indreptatita.

Institutiile abilitate vor putea exercita controlul judecatoresc numai daca au indicii ca in etapa administrativa de solutionare s-au facut greseli care au dus la o gresita solutionare a cererii de restituire. In cazul in care vor exercita abuziv acest drept, aceste institutii abilitate vor ramane raspunzatoare pentru plata dobanzilor si a cheltuielilor de judecata ocazionate cu procesul initiat in controlul judiciar, angajandu-se si raspunderea functionarului indrituit cu analizarea dosarului.

Exceptie de la procedura de mai sus fac dosarele de fond funciar unde exista deja un control al Prefecturii, dosarul urmand a fi trimis Ministerului de Finante doar pentru emiterea titlului de valoare, in situatia in care restituirea in natura sau prin echivalent cu o suprafata similara nu mai este posibila.

Dosarele se vor solutiona in ordinea inregistrarii lor de catre unitatea detinatoare.

la momentul analizei se va tine cont de inscrisurile doveditoare depuse pana la acea data.

Persoanele indreptatite pot depune inscrisuri doveditoare pe toata perioada de solutionare a dosarelor, precum si ulterior in cadrul procedurii de control judiciar.

Masurile reparatorii sunt titluri de valoare garantate de stat care vor fi in circuitul civil si care pot fi folosite de persoana indreptatita fie pentru a fi rascumparare esalonat de Statul Roman potrivit bugetului anual alocat pe o perioada de maxim 15 ani, fie pentru a achizitiona diverse actiuni sau active ale statului atunci cand acesta din urma va aloca astfel de actiuni sau active acestui scop. Aceste titluri pot fi vandute pe piata libera, pot constitui garantii bancare sau de orice fel.

Ministerul de Finante va proceda la emiterea titlului de valoare in maxim 6 luni de la comunicarea deciziei de catre unitatea detinatoare.

Dosarele aflate la ANRP, si in care nu s-au emis titluri de despagubire, urmeaza ca in termen de 30 de zile sa fie retrimise unitatilor detinatoare care au emis decizie si care vor completa aceasta decizie (dispozitie) cu valoarea stabilita potrivit annexei prezentei legi in maxim 6 luni.

Dosarele care au titlu de despagubire urmeaza sa fie trimise Ministerului de Finante, in vederea emiterii titlului de valoare.

Citeste si foloseste

Pe excepţia inadmisibilităţii acţiunii ?n raport de prevederile pct.7 din Legea 1/2009 ce modifica art.20 din Legea 10/2001 şi ?n raport de pct.13 din Legea 1/2009 ce modifică art.46 din Legea 10/2001, aceasta trebuie respinsă ca ne?ntemeiată pentru următoarele considerente:

 

Dispoziţiile mai sus menţionate ?ncalcă art.6 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, iar atunci c?nd există contradicţie ?ntre dreptul intern şi cel internaţional, prioritate are dreptul internaţional.

 

Prin  ?ncălcarea de către legislaţia internă a art.6 din Convenţie, arătăm că nu se poate limita accesul la justiţie, atunci c?nd prin această limitare se ?ncalcă dreptul ?n substanţa lui (de văzut cauza Faimblat ?mpotriva Rom?niei).

Daca s-ar admite această excepţie, a inadmisibilităţii acţiunii ?n revendicare prin compararea titlurilor, atunci nu s-ar rezolva juridic situaţia creată, pe acelaşi imobil exist?nd ?n continuare, două titluri de proprietate.

Legea specială nu rezolvă nici ea această situaţie, dat fiind lipsa de eficienţă a măsurilor reparatorii oferite de această lege. (aici exist?nd o suită ?ntreaga de motivaţii CEDO, ?ncep?nd cu cauza Străin ?mpotriva Rom?niei şi culmin?nd cu cauza Katz ?mpotriva Rom?niei).

?n mod discriminator, legiuitorul ?ncearcă să „rezolve” situaţia creată prin incoerenţa legislativă, transform?nd o lege restitutivă ?ntr-o lege de deposedare, lu?nd proprietarului de drept orice posibilitate de aşi mai recupera imobilul, deşi dreptul său de proprietate nu a ?ncetat să existe.

?n această cruciadă ?mpotriva proprietarului de drept, legiuitorul ?ncalcă orice principiu de drept fundamental cum ar fi liberul acces la justiţie sau egalitatea ?n faţa legii, cre?nd din chiriaşul cumpărător c?ştigătorul loteriei proprietăţilor naţionalizate de statul neproprietar şi v?ndute la preţ social, pentru a trimite pe proprietarul de drept către himera despăgubirilor la Fondul Proprietatea.

Proprietarul de drept ar fi fost pe deplin mulţumit dacă ar fi primit despăgubiri băneşti la valoarea de piaţă, cum primeşte, discriminator, chiriaşul cumpărător ce a pierdut ?n justiţie şi nu prin naţionalizare, „proprietatea” asupra unui bun cumpărat de la un neproprietar.

Această „harababură” legislativă discriminantă, foarte clară ?n ce privesc beneficiile chiriaşului cumpărător, şi tulbure pentru proprietarul de drept, trebuie rezolvată de către instanţă prin raportarea la principiile Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, care au ?nt?ietate şi care rezolvă ?n mod echitabil at?t problema proprietarilor de drept c?t şi a chiriaşului cumpărător: proprietarul de drept trebuie să-i redob?ndească proprietatea preluată fără titlu de stat (toată cazuistica pe art.1 din Primul Protocol al CEDO şi art.6 din CEDO), iar chiriaşul cumpărător trebuie să-şi primească contravaloarea imobilului (cauza Raicu ?mpotriva Rom?niei).

Este modalitatea prin care, justiţia din Rom?nia ?şi poate spune cuv?ntul, atunci c?nd o lege nu este dreaptă şi ?ncalcă ?n mod evident principii fundamentale. S-ar putea spune că avem posibilitatea să trimitem această lege ?n controlul intern de constituţionalitate, ?nsă din motive de celeritate şi de practică vădit subiectivă a Curţii Constituţionale, solicităm instanţei de judecată să aplice principiile Convenţiei Europene e Drepturilor Omului superioare ca şi putere legislaţiei interne.

Astfel se va ?nfăptui scopul justiţiei şi anume aflarea adevărului şi se va ajunge la o reparaţie echitabilă pentru toate părţile aflate ?n conflict, proprietarul de drept av?nd şansa de a-şi redob?ndi proprietatea pierdută pe nedrept iar chiriaşul cumpărător av?nd şansa de a primi contravaloarea imobilului cumpărat de la un neproprietar.

Pct.13 din Legea 1/2009 creează un paradox juridic, impun?nd obligativitatea persoanei ?ndreptăţite de a urma calea prezentei legi prioritare, ?n condiţiile ?n care legea a intrat ?n vigoare ?n februarie 2001 şi a avut un termen de notificare epuizat un an şi jumătate mai t?rziu. Logica juridică a legiuitorului este evident depăşită, dacă la 8 ani după intrarea ?n vigoare a unei legi vii şi obligi persona ?ndreptăţită să urmeze cu prioritatea calea acestei legi.

Nici acest pct.13 şi nici pct.7 din Legea 1/2009 nu interzice expres accesul la justiţie ?n situaţia acţiunilor ?n revendicare prin comparare de titluri.

Statul Rom?n a mai fost condamnat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului pentru admiterea unor astfel de excepţii ale inadmisibilităţii ?n caza Caracas ?mpotriva Rom?niei, Constantinescu ?mpotriva Rom?niei, şi altele.

?n concluzie, ?n consideraţia art.6 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului vă solicit respingerea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii ?n revendicare prin comparare de titluri urm?nd ca pe fondul cauzei să daţi prevalenţă art.1 din Primul Protocol al aceleaşi Convenţii.

 

av. Radu Arseni

 

 

 Citeşte şi foloseşte!

 

      Cu referire la excepţia de neconstituţionalitate a art.46 alin.5 raportat la art.20, 21 şi 44 din Constituţia Rom?niei.

Astfel, prin art.20 alin.2 din Constituţia Rom?niei se dă prioritate, ?n caz de neconcordanţă ?ntre legislaţia internaţională şi dreptul intern, legislaţiei internaţionale.

?n cazul nostru, prin limitarea adusă  dreptului la acţiune ce poartă asupra constatării nulităţii absolute asupra unor imobile ce au fost ?nstrăinate prin fraudarea legii sau av?nd o cauză ilicită sau imorală,  se ?ncalcă principiul consacrat de primul articol din Primul Protocol al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului potrivit căruia orice persoană are dreptul la respectarea bunurilor sale.

Dreptul pretins de fostul proprietar răm?ne astfel lipsit de principiul restitutio in integrum, ?n condiţiile ?n care legea, prin instituirea acestui termen de prescripţie extinctivă, acoperă acte de ?nstrăinare nule absolut pentru cauză ilicită, imorală sau ?ncheiate prin fraudarea legii.

Nu mai poate fi vorba de o protejare a circuitului civil ?n contextul ?n care se acoperă, prin lege, fraude comise ?n defavoarea statului şi a fostului proprietar, duc?nd la imposibilitatea acestuia din urmă de a mai solicita instanţelor judecătoreşti să constate nulitatea absolută a actelor de ?nstrăinare ce au o cauză ilicită sau imorală sau au fost ?ncheiate prin fraudarea legii.

Dreptul rom?nesc a consacrat principiul imprescriptibilităţii acţiunii ?n constatarea nulităţii absolute ?n ideea de a proteja valori socio-morale prin norme juridice civile.

Legea 10/2001, prin art.46 alineat ultim, nu face altceva dec?t să valideze, prin prescrierea dreptului la acţiune, acte nule absolut ce au o cauză ilicită sau imorală sau au fost ?ncheiate prin fraudarea legii, aduc?nd o atingere gravă a valorilor moral sociale protejate de normele civile.

Se creează o situaţie discriminatorie ?ntre acte nule absolut ce nu au ca obiect imobile naţionalizate şi care beneficiază de dreptul comun şi acte nule absolut ce au ca obiect imobile naţionalizate şi care devin valide prin ?mplinirea termenului de prescripţie prevăzut de art.46 alin.5 din Legea 10/2001 (situaţie contrară art.16 din Constituţia Rom?niei).

 

O situaţie mai gravă se regăseşte ?n cazul ?n care imobilul a fost preluat de stat fără titlu valabil. ?n acest caz, at?t Legea 10/2001 prin art.2 alin.2 c?t şi Curtea Constituţională printr-o decizie anterioară intrării ?n vigoare a Legii 10/2001 (Decizia Curţii Constituţionale nr.73, publicată ?n MO nr.177, din 8 aug. 1995, partea I) recunoaşte că dreptul de proprietate a fostului proprietar nu a ?ncetat niciodată să existe.

Prin punerea fostului proprietar ?n imposibilitate de a mai solicita instanţelor să constate nulitatea absolută a unor acte de ?nstrăinare ce au drept obiect imobilul pe care ?l revendică, dovedind că aceste acte de ?nstrăinare au fost ?ncheiate cu nerespectarea legii la momentul ?ncheierii lor, se ?ncalcă principiul constituţional al garantării şi ocrotirii proprietăţii private astfel cum este stipulat ?n art.44 din Constituţia Rom?niei.

Este evident lipsit de echitate c?nd se dă prevalenţă unor acte nule absolut ?n defavoarea dreptului de proprietate ce nu a ?ncetat să existe, prin introducerea acestui termen de prescripţie prin art.46 alin. ultim din Legea 10/2001.

S-ar putea sugera calea unei acţiuni ?n revendicare, ?n acest caz, scopul restitutiv al Legii 10/2001 fiind ?nlăturat, legea ?nsăşi valid?nd, prin scurgerea timpului, acte de ?nstrăinare nule absolut pentru nerespectarea legii. Astfel, scopul pentru care a fost dată Legea 10/2001 nu mai poate fi atins.

Măsurile reparatorii prin echivalent nu pot fi primite astfel cum prevede Legea 10/2001, nefiind respectată condiţia prealabilităţii acordării lor, ?n condiţiile ?n care dreptul de proprietate al fostului proprietar nu a ?ncetat să existe.

 

Apoi, art.21 alin.1 din Constituţia Rom?niei dă posibilitatea oricărei persoane să se adreseze justiţiei pentru a-şi apăra drepturile şi interesele sale legitime, fără a putea fi ?ngrădit de vreo lege (alin.2).

At?ta timp c?t art.46 alin. ultim din Legea 10/2001 nu mai dă posibilitatea fostului proprietar de a solicita instanţelor să constate nulitatea absolută a unor acte de ?nstrăinare ?ncheiate cu nerespectarea legii, se ajunge la o limitare a liberului acces la justiţie.

Astfel, cazuri grave de nerespectare a legii prin ?nstrăinarea de imobile naţionalizate nu vor mai putea fi aduse ?n faţa instanţelor judecătoreşti spre a se constata, cum e şi firesc, nulitatea absolută a acelor acte de ?nstrăinare.

Drepturile şi interesele fostului proprietar sunt grav periclitate prin imposibilitatea de a mai solicita restituirea ?n natură a imobilelor care au fost preluate abuziv de stat – cu sau fără titlu valabil – şi care ulterior, după căderea regimului care le-a preluat abuziv (dar nu le-a ?nstrăinat), au fost ?nstrăinate prin acte nule absolut pentru cauză ilicită, imorală sau prin fraudarea legii, după 1989.

Scopul reparator al Legii 10/2001 se va limita la măsuri reparatorii prin echivalent, ce vor fi suportate de contribuabili, iar acte ?ncheiate prin nerespectarea legii vor produce efecte juridice la protecţia acestei legi, acestea răm?n?nd ?n imposibilitatea de a fi dovedite ca fiind nule absolut ?n faţa instanţelor rom?neşti după termenul prevăzut de art.46 alin.5.

 

 

avocat Radu Arseni

 

 

Neconstituţionlitatea tezei a doua a art.46 alin.2 din Legea 10/2001

 

Se ?ncalcă dispoziţiile art.20 din Constituţia Rom?niei astfel:

Art.1 din Primul Protocol al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului se referă la dreptul persoanei la respectarea bunurilor sale. Ca excepţie de la această regulă sunt enumerate ?n teza a doua a primului alineat din acest articol exproprierea pentru utilitate publică, iar ?n alineatul al doilea se face trimitere la dreptul statelor de a adopta legi care se referă la folosinţa bunurilor conform cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor si a altor contribuţii sau a amenzilor.

Nicăieri, acest prim articol al Primului Protocol al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului nu face referire la buna credinţă a ?ncheierii actului şi nici la buna credinţă a dob?nditorului sau a subdob?nditorului, ca mod de dob?ndire a proprietăţii asupra unor bunuri ce aparţin altei persoane. Cum textul convenţiei a fost ratificat de statul Rom?n ?ncă din 1994, din acel moment acesta a devenit parte a dreptului intern.

Se creează astfel o situaţie conflictuală ?ntre articolul din convenţie şi art.46 alin.2 teza a doua, ?n sensul că, acest articol aduce o gravă atingere  dreptului stipulat de art.1 al Primului Protocol al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, valid?nd acte nule absolut, ?n frauda fostului proprietar, prin legiferarea excepţiei actului ?ncheiat cu bună credinţă. Or, practic, prin acest text de lege se procedează la o nouă naţionalizare a unui imobil, fostul proprietar nemaiav?nd posibilitatea de a reintra ?n posesia proprietăţii sale, deşi statul este vinovat de situaţia creată.

Contradicţia este şi mai mare fiind vorba de un imobil preluat de stat fără titlu valabil. Pentru acesta „dreptul de proprietate al persoanei fizice nu a fost legal desfiinţat” (Decizia Curţii Constituţionale nr.73, publicată ?n MO nr.177, din 8 aug. 1995, partea I), iar statul, pe cale de consecinţă, nu a fost niciodată proprietar. Acest aspect este ?ntărit prin ?nsăşi Legea 10/2001 ?n art.2 alin.2. Astfel, statul, prin această excepţie din teza a doua a art.46 alin.2 dispune legislativ asupra unui bun care nu este al său.

Textul art.46 alin.2 teza a doua din Legea 10/2001 nu face altceva dec?t să legalizeze fraudele comise ?n aplicarea legii 112/1995 şi ?n celelalte legi de ?nstrăinare a imobilelor naţionalizate. Excepţia actului ?ncheiat cu bună credinţă nu poate fi invocată legislativ de către un stat democratic pentru a acoperi abuzurile săv?rşite ?n contextul unor legi anterioare, fără a ?ncălca dispoziţiile primului articol al Primului Protocol al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi implicit ale art.20 din Constituţia Rom?niei, ?n condiţiile ?n care statul a preluat un imobil fără titlu valabil şi ?n consecinţă dreptul de proprietate al fostului proprietar nu a ?ncetat niciodată.

Dreptul de proprietate asupra unui imobil preluat de stat fără titlu valabil ne?ncet?nd niciodată, prin art.46 alin.2 teza a doua din Legea 10/2001, se ?ncalcă şi dispoziţiile art.44 alin.1,3 şi 4 din noua Constituţie, garantarea dreptului de proprietate răm?n?nd doar un simplu deziderat pentru foştii proprietari care nu şi-au pierdut dreptul de proprietate, ?n condiţiile ?n care se validează prin excepţia actului ?ncheiat cu bună credinţă, acte de ?nstrăinare nule absolut ce au drept obiect imobilele foştilor proprietari.

 

                                                                     avocat Radu Arseni

ATENTIE!

                 La aceasta exceptie, Curtea Constitutionala a raspuns pronuntand Decizia nr.145 din 25 martie 2004, o decizie foarte interesanta pe care v-o recomand cu caldura, mai ales ca se recunoaste de catre curte faptul ca daca imobilul a fost preluat de stat fara titlu, atunci dreptul proprietarului nu a incetat sa existe. Asta inseamna ca, daca imobilul aflat intr-o asemenea situatie a fost instrainat catre chirias, coexista doua titluri de proprietate pe acest imobil.

Actiuni recente ale APDAS.

 

 

                PROPUNERE PENTRU SCHIMBAREA LEGII 10/2001

 

CATRE,

AUTORITATEA PENTRU URMARIREA APLICARII UNITARE A LEGII 10/2001

 

 

 

            Nu suntem de acord cu formularea Legii 10/2001 si nici cu Normele Metodologice de Aplicare a Legii 10/2001 pentru urmatoarele motive :

1.     Statul roman este principalul vinovat pentru crearea unei astfel de situatii conflictuale;

2.     Statul trebuie sa suporte cheltuielile ocazionate de procedurile prevazute ale acestei legi.

Aceste cheltuieli nu trebuie sa fie suportate de proprietarul-revendicator si asa

pagubit prin despagubirile abuzive si nici de chiriasii care in baza unor legi abuzive au avut posibilitatea sa cumpere la preturi modice astfel de imobile care au fost preluate in mod abuziv de stat.

          Aceasta situatie care genereaza conflicte sociale intre  proprietarii-revendicatori ale caror drepturi sunt incontestabile si chiriasii-cumparatori, poate fi solutionata de catre Statul Roman, in conditiile in care ar exista o guvernare corecta, astfel :

1.      retrocedand neconditionat imobilele preluate in mod abuziv catre proprietarii-revendicatori;

2.      investind pentru chiriasii-cumparatori in imobile corespunzatoare conditiilor locative solicitate de acestia si punandu-le la dispozitia acestora in mod gratuit.

          S-ar elimina astfel nedreptatile savarsite atat prin preluarea abuziva de catre stat, cat si prin vanzarea acestor imobile catre chiriasi, proprietarul-revendicator nemaicheltuind timp si bani cu procesele privind constatarea nulitatii acelor acte de instrainare catre chiriasii-cumparatori, restituindu-i-se in natura, fara termene de prescriptie ce incalca principiul imprescriptibilitatii actiunii in revendicare imobiliara.

          Chiriasul-cumparator, primind de la stat un imobil echivalent ca spatiu locativ cu cel cumparat, fara a mai plati alte sume, nu este pus in situatia de a ramane pe drumuri si nici sa suporte cheltuiala ca efecte ale unui proces in care sa i se constate nulitatea contractului de vanzare-cumparare a unui imobil cumparat de la stat si care a fost preluat in mod abuziv de la  proprietarul-revendicator.

          Astfel Statul ar mai face o economie nemaiplatind catre proprietarii-revendicatori sumele enorme impuse de deciziile Curtii Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, in situatiile in care se ajunge la astfel de decizii.

In conditiile prezentate mai sus, proprietarul-revendicator  poate sa-si redobandeasca in natura imobilul, iar chiriasul-cumparator primeste un imobil echivalent ca spatiu locativ cu cel retrocedat, care nu va costa Statul Roman si implicit contribuabilii, cat ar ajunge cuantumul tuturor despagubirilor impuse de Curtea Europeana a Drepturilor Omului de la Strasbourg.

                Chiriasul poate sa beneficieze de procedurile OUG 40/1999 astfel cum a fost adoptata si modificata prin Legea 241/2001.

          In speranta ca se va tine seama de propunerile noastre va asiguram domnule presedinte de intreaga noastra consideratiune.

 

avocat Arseni Radu

 

  

                                    Presedinte APDAS,

                                      Maria Theodoru

 

 

 

 

 

Home | Despre noi | Referinte | Contact | Noutati | Informatii


gazduit de myX.net